- Alexandru Iarca
- Constantin Papadopulo
- Teodora Angela Lefterescu
- Cristian Craciunoiu
- Constantin Preda
Nu exista evenimente pentru ziua de azi.
Vezi toate evenimentele
Trebuie sa fiti logat pentru a putea adauga un nou eveniment.
- 27.03.2019: Vineri 29 martie 2019 va avea loc la Galati expozitia de cartofilie si fotografie veche Pasagerele de odinioara. citeste mai mult
- 15 Jun 2015: A aparut Ghidul pentru supravietuirea pe mare - dedicat iubitorilor agrementului nautic citeste mai mult
- 08 Jun 2014: Lansarea albumelor „Mircea, voievodul velelor 1882-2014†si „Vizita ţarului Nicolae al II-lea la Constanţa 1-14 iunie 1914†citeste mai mult
- 21 Apr 2014: Pagina impingatorului Rovinari 19 a fost actualizata, auu fost introduse fotografii noi citeste mai mult
Vizualizeaza pagina marinarului - Teodora Angela Lefterescu
Teodora Angela Lefterescu
Scurta introducere
Prima femeie din Romania Comandant
Detalii
Teodora Angela Lefterescu (născută Socolescu) a venit pe lume la 3 august 1926 în Fălticeni, judeÅ£ul Suceava. Tatăl său Vespasian fusese ofiÅ£er în Armata Română. Despre mama sa, Maria, ea povestea că era o adevărată doamnă a târgului.
Liceul l-a făcut în oraÅŸul natal. În acea perioadă, târgul era ca într-o pagină de Mihail Sadoveanu.
Povestea vieÅ£ii acestei femei am aflat-o de la jurnalistul constănÅ£ean Rodica Simionescu, care a cunoscut-o pe Angela Lefterescu cu puÅ£in timp înainte să moară. În urma discuÅ£iilor dintre ele, Rodica Simionescu a scris ÅŸi o carte: „Angela Lefterescu - Un Căpitan de cursă lungă".
Vacanţele şi le-a petrecut la malul mării
În copilărie, ea obiÅŸnuia să-ÅŸi petreacă vacanÅ£ele la mare, în Eforie, acolo unde familia sa avea o casă de vacanţă. Aici a prins dragostea de mare, de depărtare, în timp ce făcea excursii în larg cu micile ambarcaÅ£iuni.
Pentru că era un elev excepÅ£ional, părinÅ£ii au îndrumat-o spre Medicină. Ea s-a opus, spunându-le că vrea să se facă marinar, însă părinÅ£ii au trimis-o cu forÅ£a la Institutul francez din BucureÅŸti pentru a urma cursurile de medicină. Erau 58 de candidaÅ£i pe 17 locuri, însă ea a reuÅŸit să ia examenul. Nu a putut însă să se mintă mult timp ÅŸi după o perioadă s-a dus la DirecÅ£ia Marinei Comerciale din BucureÅŸti. Acolo l-a întâlnit pe domnul Magus, care a sfătuit-o părinteÅŸte să-ÅŸi aleagă altă meserie, mai potrivită pentru o fată, cum ar fi cea de ziarist. A ieÅŸit de la directorul general, însă pe culoar a întâlnit un domn care a sfătuit-o să meargă la ConstanÅ£a, să se înscrie în sindicatul marinarilor. După o perioadă în care bate la mai multe uÅŸi, cineva o sfătuieÅŸte să meargă la ÅŸefi să le arate ConstituÅ£ia, care spune că ÅŸi femeile au dreptul la muncă.
Aşa se face că a ajuns să fie angajată ca ofiţer asistent pe una dintre navele flotei comerciale.
Aici, primeÅŸte cele mai grele munci: spală veceuri, puntea, face de toate. Cum ÅŸefii au văzut că se descurcă la toate, este pusă ÅŸi la încercări mult mai grele, ca în basmele lui Petre Ispirescu: i se cere să aducă de la magazie un butoi plin cu 200 de litri de sodă caustică. Cum nu avea forţă să-l care singură, apelează la o soluÅ£ie ingenioasă: leagă butoiul cu o funie groasă ÅŸi-l rostogoleÅŸte.
Dorul de mare
Apoi ajunge căpitan secund pe nava Filimon Sîrbu. Aici ÅŸi-a cunoscut si soÅ£ul: Mihai Lefterescu, care apoi a fost numit director general în Minister. PărăseÅŸte marinăria ÅŸi îÅŸi urmează soÅ£ul la BucureÅŸti.
I se propune funcÅ£ia de căpitan pe o navă de cercetări. Fără să-ÅŸi mai întrebe soÅ£ul, îÅŸi face bagajul ÅŸi pleacă. Doar cu o valiză. Pentru totdeauna.
După remorcherele „Filimon Sârbu" ÅŸi „Octombrie RoÅŸu" a secondat comandanÅ£ii de pe navele „TrotuÅŸ", „Jiul", „Polar I" sau „Dorna". Până la retragere a fost comandantul navei „Ceahlăul", specializată în pescuitul oceanic.
Înmormântată în Urluia
În ultimii ani din viaţă a locuit într-o garsonieră din cartierul Tomis Nord din ConstanÅ£a. Ajuta pe oricine avea nevoie ÅŸi îngrijea animalele fără stăpân din cartier. „Îi este dor de cabina ei de pe vapor. O sfâÅŸie dorul. Sufletul i se topeÅŸte în tăcere ÅŸi cred că s-ar preface în apă dacă n-ar fi piele să îl Å£ină, scrie despre ea Rodica Simionescu.
A murit pe 29 aprilie 2007. A fost înmormântată în cimitirul localităţii dobrogene Urluia, unde un meÅŸter local i-a ridicat o cruce pe care a încrustat conturul unui vapor. Fostul secretar al Primăriei Adamclisi de care aparÅ£ine satul Urluia îÅŸi aminteÅŸte perfect cum a fost în acea zi. Un om de-al locului, comandantul Gheorghe Bădilă, i-a organizat înmormântarea. „Tot el ne-a rugat să găsim pe cineva să-i facă o cruce de aici, din sat. E o cruce foarte frumoasă. La înmormântare au fost prezente cam 20 - 30 de persoane. Atunci i-am făcut ÅŸi o pomană, povesteÅŸte Mioara Nazâru.
Articol realizat de Mariana IANCU
Preluat din Revista Marea Noastra publicatie a Ligii Navale Romane, serie noua, nr. 89