




- Alexandru Iarca
- Constantin Papadopulo
- Teodora Angela Lefterescu
- Cristian Craciunoiu
- Constantin Preda
Nu exista evenimente pentru ziua de azi.
Vezi toate evenimentele
Trebuie sa fiti logat pentru a putea adauga un nou eveniment.


- 27.03.2019: Vineri 29 martie 2019 va avea loc la Galati expozitia de cartofilie si fotografie veche Pasagerele de odinioara. citeste mai mult
- 15 Jun 2015: A aparut Ghidul pentru supravietuirea pe mare - dedicat iubitorilor agrementului nautic citeste mai mult
- 08 Jun 2014: Lansarea albumelor „Mircea, voievodul velelor 1882-2014†si „Vizita ţarului Nicolae al II-lea la Constanţa 1-14 iunie 1914†citeste mai mult
- 21 Apr 2014: Pagina impingatorului Rovinari 19 a fost actualizata, auu fost introduse fotografii noi citeste mai mult

Vizualizeaza pagina marinarului - Constantin Preda
Constantin Preda
Scurta introducere
Comandant de cursa Lunga pe navele Oltenia,Dacia,Crisana,Muntenia,Independenta,Bacau,Iasi,Deva,Banat,Muntenia
Detalii
Desi etica lui înalta nu i-a facut viata mai usoara sau mai îmbelsugata, a fost singurul mod în care el a acceptat sa traiasca în respect pentru valorile clasice si dorind o societatea mai buna. Fara a fi un idealist, el a avut întelepciunea de a-si dori si a face doar lucruri pe o directie corecta. A fost însotit în calatoria lui de o sorie pe masura, care l-a completat cu mult umanism. Tatal meu a creat o sfera de decenta în care toti cei apropiati lui am fost fericiti sa traiasca si sa fie un exemplu pentru ceilalti. Aceasta lume în deriva pe un ocean de materialism excesiv a pierdut prin el un far de decenta si demnitate. Voiajurile tatalui meu au fost lungi pentru mine, dar am stiut ca se va întoarce de fiecare data pentru a-si continua menirea. A fost un român total, dedicat tarii si pamântului în care s-a nascut. Pentru el, tara însemna familia si profesiunea pe care si-a îndeplinit-o pâna în ultima clipa cu de desavârsit devotament. Poate ca, încercând sa extind mai departe mesajul lui, m-am îndepartat fizic prea mult si, astfel, nu am timpul necesar sa ajung în România ca sa îl însoaesc pe ultimul drum. Dar ultima întâlnire, în momente dramatice de boala si suferinta, mi-a aratat taria cu care încerca sa-si pastreze demnitatea, chiar în conditiile nemiloase ale bolii necrutatoare care îi ataca esenya intelectuala. Numai un adevarat capitan de nava îsi poate controla slabiciunea corpului muritor, si el a dovedit-o tinându-se luni de zile drept, pe picioare. În ultimele luni a fost ajutat cu delicatete si sacrificiu de mama mea, care i-a conferita demnitatea posibila pâna la finalul inevitabil. Dincolo de durerea de a-l pierde, sunt mândru ca tatal meu a fost un exemplu de decenta si demnitate, calitati prin care si-a capatat un deosebit respect în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!" Dorin Preda.
A fost unul dintre cei mai buni comandanti din flota comerciala româneasca, un om de o aleasa noblete sufleteasca, de o probitate morala desavârsita, un exceptional profesionist. A fost puternic afectat de pierderea atâtor vieti de oameni-marinari si a navei „Independenta” în catastrofalul accident din 15 noiembrie 1979 si a pastrat o vie si pioasa amintire celor disparuti atunci”, a spus Constantin Cumpana.
La data producerii cumplitului accident, fatidica zi de 15 noiembrie 1979, Constantin Preda, comandantul titular al navei Independenta, era în concediu si fusese înlocuit de comandantul Mihai Dorinel.
In cartea „TRAGEDIA NAVEI INDEPENDEN?A”Jurnalistul Constantin Cumpana si-a amintit circumstantele în care l-a cunoscut pe comandant: „L-am cunoscut în anul 1991, atunci când am început documentarea pentru o serie de articole despre terifianta catastrofa a navei Independenta, ocazie cu care mi-a marturisit: „Pentru mine, nava Independenta a constituit apogeul carierei si, nu gresesc deloc, chiar al existentei mele. Catastrofa în care au pierit 42 de oameni si nava cu întreaga încarcatura m-a socat si mi-a marcat adânc întreaga viata. M-a impresionat faptul ca, dupa ce am finalizat si o carte cu acest subiect, în octombrie 2006, i-am facut o vizita la domiciliu si i-am înmânat lucrarea abia iesita de sub tipar. Minute în sir a ramas fara cuvinte si, cu vocea afectata de emotie si amintiri extrem de dureroase, mi-a multumit în lacrimi, spunându-mi: „Oamenii de pe Independenta chiar meritau o carte scrisa despre ei!”.